Securea dezgropată sau cum Soacra Mică devine bodyguard

E o poveste despre creaturile umile ale Celui de sus, care se desfăşoară în mai multe episoade şi în care se taie filmul Inchiziţiei.

Episodul 1 – Cât de banală poate fi solidaritatea sau anticiparea pe faţă.
Aici se strigă: ‘Să curgă gârlă’ şi sincronizarea se ciclează şi se aliază cu banalitatea absolută … a.k.a. solidaritatea feminină. Soacra Mică (o sticlă de Jack pentru reclamă) în rolul de blogheriţă produce Dove tastând aprig.

Fluturi schilozi înecaţi la 40 grade

A woman should be an illusion. [Ian Fleming]
… of the woman you are dreaming of.

Patinam constant şi sigur prin firele fierbinţi. Lichidul se evapora şi rămânea doar o pată neînsemnată care dispărea odată cu adierea.

Călătoream, admiram, ma îndepărtam revenind la statutul iniţial. Niciodată însă nu am fost ispitit sau nu am cazut pradă. Sentiment acceptabil. Refuzam să fiu pradă şi nici vânător nu vroiam să fiu. Observam şi aruncam câte o perlă în racla ce o ţineam prizonieră. Eram condus de creierul dominant şi inima recesivă, şi nu de instincte.

Insula îmi era necunoscută. O admirasem de la distanţă. Nu avusem curajul să o explorez. Atunci.
Era ca un miraj în pustiu pentru urmele mele.