Personajul masculin, cat de real se poate, incerca sa conduca veninul din mine…Geaman de zodie, nu s-a prins ca sunt o sabie cu doua taisuri si ca iataganul nu se topeste chiar asa de usor….

Au trecut trei ani de atunci.

Eu, cea de acum, nu mai sunt cu siguranta aia de la 25…Mi-au pierit niste kilograme si un zimbet de incredere pe care il radiam pentru ca ma simteam in siguranta…

Frica la 25 de ani? Nu stiam ce inseamna…M-as fi batut si cu Soarele si cu Luna ca sa castig…

You wrapped me up in colour of love:) Sade, you make me wanna live and leave….

Mama are o vorba: “Nu mor caii cind vor cainii”….Nice…

E un produs online: blacklist-online.ro

L-am ascultat pe un recrutor de top care spunea de o astfel de lista. Oare si eu sunt acolo? 33 de angajati si 3 angajatori…36 sau 3+6=9 Sfanta Trinitate a Pietii Muncii Europene…

Tu, in Moldova, sau voi, in Moldova, credeti ca aveti de ce sa ne invidiati pe noi cei din Romania Mare? Istoria se scrie aici pe ziduri care sunt acoperite apoi de zugraveala…Sa vina investitorii si sa ridice capitala…Care mineriada? Care Rege? Care Revolutie?

Cum fac sa devin si eu o tarfa de lux?
Te nasti sau devii?
Curva sau tarfa?
Inima sau creier?
Perfect sau imperfect sau perfect compus?

Don’t do anything to someone else that you don’t like to be done to you….

Hey, do you want me to leave you alone or should i keep continue writing on your blog?

Am sa mut un dialog virtual aici pe blog….

Am voie sa ma sinucid prin harakiri chiar daca nu suntem in Japonia? Eu asta mi-as dori…Ca sa imi scot din minte cum el o mangaie pe alta…si cum o doreste si cum o iubeste pe ea si nu pe mine…Ce pedeapsa mai grea s-ar putea inventa decat sa asisti cu mintea lucida la propria moarte din iubire?

Cind stii, innebunesti. Cam asta e una din concluzii.

Mi-e frica de arme taioase…Insa e ciudat, cum cuvintele se pot intoarce impotriva mea ca niste arme…Trebuie sa beau ceva ca sa nu mai stiu si sa nu mai fie totul atat de real…Pink cinta Sober…

Why do I feel this party is over?

A venit la miezul noptii, in taxi. Ma minte in telefon ca nu mai are carnet de condus de 2 saptamani. Si-a dat masina altcuiva sa o conduca. E ca un crocodil care aluneca printre capcane si pielea-i scumpa nu reuseste sa fie atarnata de nici un vanator. Si atunci cind tace e atragator. Si cind vorbeste sasait. Si cind isi adoarme gindurile cu alcool incalzit de americani sau scotieni si imbuteliat la habar n-am cite grade….

L-am refuzat. Si chiar daca vocea a tremurat in telefon, da, l-am refuzat. Sa nimereasca o casa inchiriata cu cealalta amanta. Sa isi mute captivitatea din Dobrogea in Moldova sau in Transilvania. Ma consuma pina cind nu mai reusesc sa ripostez deloc.

Caderea Constantinopolului. Stiu ca ii place istoria si asta studiaza. Vrea sa ma ingenunchieze si sa ma tarasca de parca as fi Baiazid. Constiinta-mi crestina este insa formata la scoala pe care amanta nici macar nu o are.

Ei doi sunt perfecti. El – 26, ea – 13. Imaginea in oglinda.

Eu sunt 9 si caut un 18. Prinsa la mijloc, ca in fiecare capitol al vietii mele.

Gasisem un 8, insa a ramas departe – aproape in Balcani. Dor.

Intelegi ce vrei, tu cel care nu intreaba, dar are raspunsuri, cel care are raspunsuri pentru ca intreaba, dar si cerneala multa in creier.

Reacţia e în lanţ. Răspunsul provoacă o întrebare a cărei răspuns naşte o altă întrebare.

Sigur. Cunoasterea aduce pedeapsa. I can take that. Torture, too. Someone judging blindly as God, I can’t stand that.

Judecata oarbă produce prejudecăţi, pe când înţelegerea subiectului judecat naşte raţionamente indestructibile.

All i can do is to choose my weapon and fight it till is finished. Competition. I can take it. When it’s fair.

Justice is not fair, is blind and woman.

History is too human.

Literature is alive forever.

Dacă scopul ar scuza mijloacele, care ar fi scopul suprem să nu mai fie necesar să depindă de mijloace?!

Nu posed nici o dorinta. Interpretarea iti apartine ca si directiile regizorale.

Ce ma intriga este literatura scrisa intr-o alta limba decat cea in care tu vorbesti, pe care tu o promovezi si in care identifici lucruri scrise mai bine decat tine.

În puţinele momente de escapadă, aleg linia dreaptă dintre 2 puncte care e cea mai scurtă. Devierile sunt completate de captivitatea apăsătoare care, prin paradoxurile sale banale şi radicalităţile iraţionale, te ţine prizonier. Astfel orice sclipire e valorificată la nivel de realizare a unui pseudo-ideal.

Incorect. In zi, cu locatie precisa datorita IP-ului. Tehnologia se schimba, insa nu si povestile.

O fi … la sigur. Reperele terestre sunt mai palpabile însă mai neinteresante.

Blog din Moldova completat de user din Romania. asta daca e corect ceea ce scrie in aceasta carte online de pe wordpress.

Moldova e doar o zonă de captivitate. Blogul e rezultatul transpus în caractere a evenimentelor.

Ilustratie frumoasa. Asa o visezi, tolanita cu spatele la tine si cu un pahar aruncat melancolic si resemnat pe sold? Manusile sunt de catifea sau de satin? Iar zimbetul? Unde e zimbetul de femeie?

Exact. Cu spatele la mine şi cu mănuşi de satin. Zâmbetul îmi e străin fiindcă cunoscându-l ar presupune o intersecţie de tentaţii.