Am cunoscut-o târziu în noapte şi m-a determinat să plâng din primele clipe. Impresionat din start. A considerat că trebuie să plâng ca să existe o continuitate. Nu cunoscusem până atunci sentimentul.

A venit cu mizerie. Era frig şi eram goi. M-a luat în braţe şi mi-a zis că sunt primul şi ultimul. Am crezut-o. Era şi ea prima şi credeam că şi ultima va fi. Pe parcurs am redirecţionat gandul. Am fost îndrăgostit ca mai apoi să ajung să o iubesc cu fidelitate şi într-un final s-a metamorfozat într-o relaţie fizică. Doar sex. I-am zis că e târfă. Nu s-a supărat. A confirmat. Am mers mai departe.

Încă continuăm la modul de relaţie fizică. Nu cred să mă reîntorc la vr-un sentiment nobil din trecut. Nici nu e rost. Deşi la sigur în subconştient încă ţin la ea. Ignor asemenea ganduri. De aia rămâne doar în subconştient.

Pe alt plan e doar sex. Nu o deranjează. Nici pe mine. Ştiu că îmi e fidelă. Eu nu pot fi. Mă gândesc şi la altele. La altele şi la alte târfe. E deja predefinit parcursul pentru viitor. Strictly sex. No love. E mai bine aşa. O fi dacă încă e cu mine. O ador. O ador implicată în sex. E carnal în orice tablou, deşi uneori mai scapă un început de sentiment. Eu o opresc şi îi alung gandul înşelând-o. Fair exchange.