Adormisem greu în noapte.
Când bătu ceasul orele 1 se strecură o dorinţă să i-o trag. Mi-am reglat potenţa şi am atenţionat-o. A surâs privind peste geam apoi. Am rămas rece, inhalându-i aroma.
Preludiul a fost consumat cu o ţigare. La a 2-a era deja îngenuncheată. Îmi place de ea. Îmi place când suferă. A fost sclavă timp de 30 minute legate. O văd cum mimează o oboseală şi ar vrea să dispară.
O sun pe ea. Nu o văzusem de câteva zile şi deja mă simţeam gol în priviri. I-am zis că-s invidios pe aia că mă are mai mereu lângă ea. Ştie că nu mă conformez şi a aruncat cu un optimism specific ei în mine. I-am dat o pereche de aripi şi am regăsit umbra ei. Avea aceeaşi aromă … poate chiar mai albă. S-au mai născut câţiva din altele moarte. I-am zis de viermi ca nu îi mai simt. Se întristă cu gândul la amintire. Am batut-o cu ăia mici şi în culori, şi am revăzut verdele.
La a 3-a bătaie tre’ să fi fost adormit deja.
Dimineaţa, după 4 ore îmi aruncă în faţă cu reproş că nu am nici un scop cu ea. I-am zis că e târfă şi va continua să se îmbrace cum vreau eu. Nu mai surâdea. Zicea de o ameninţare că pleacă şi mă lasă cu ea. I-am răspuns că nu e de târfă problema şi o voi hotărî cu ea. A rămas să stingă focul cu lacrimi. Am ucis singurul vierme pentru ea.

comentarii recente